Traducere de Octavian Cocoş
Amor şi Laura nu revarsă harul asupra lui, de aceea se simte dezgustat.
Norocul prea târziu mă fericeşte,
nădejdea e incertă, pofta mare,
şi ba renunţ, ba stau în aşteptare;
şi-ncet ca tigrul iar mă părăseşte.
Dar neaua va fi caldă, se înnegreşte,
pe munţi sunt peşti, iar marea valuri n-are,
şi soarele să meargă la culcare
spre Eufrat şi Tigru o porneşte,
până ca eu să simt în mine pace,
când doamna mea şi-Amor au altă stare,
ei ce-mpreună m-au lovit hoţeşte.
Şi orice clipe dulci îmi par amare,
sunt dezgustat, nimic nu mai îmi place,
căci harul lor nicicând nu mă-ntâlneşte.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.